Promite-mi ca noi nu vom capitula la 25 de ani.
Promite-mi ca vom crede si atunci in ce credem acum, un altfel de a ne trai viata. Promite-mi ca nu ne vom ineca in hartogaraie si nu vom uita ca nu pentru ele am muncit in studentie pana cand nu mai vedeam bine ecranul laptopului si nu mai stiam ce inseamna somnul.
Promite-mi ca nu ne vom indeparta, chiar daca vom locui in tari diferite. Promite-mi ca vei lua primul avion spre orasul meu, la primul weekend liber, pentru ca eu as face exact la fel. Promit!
Promite-mi ca ne vom educa copiii, asa cum am fi vrut noi sa crestem, iar nu cum li s-a intamplat parintilor si bunicilor inaintea lor. Promite-mi ca in zece ani, indiferent de orice, vom avea inca mintile deschise pentru idei noi si inimile largi pentru oameni frumosi.
Promite-mi ca, in familiile noastre, nu vom fi noi matusile nebune. Promite-mi ca, dupa 30 de ani, nu vom fi atat de frustrati incat singurele glume de care vom fi in stare vor fi cele porno, spuse fara perdea in fata copiilor. Promite-mi ca berile dupa servici nu vor fi singurele noastre placeri si ca o sa fim inca oameni frumosi si pe dinauntru.
Promite-mi ca, indiferent de conturile in banca, de tipetele copiilor, de rateurile noastre si de toate razboaiele din lumea asta noi inca vom fi prietene. Promite-mi ca-mi vei da voie sa te tin in brate cand toata lumea se asteapta de tine sa fii puternica. Promite-mi ca ma vei lasa sa fii acolo sa-ti amintesc ca nu esti facuta din otel, pentru ca eu stiu ca la tine voi alerga atunci cand totul se va prabusi. La tine si la nimeni altcineva, cine altcineva sa inteleaga?
Promite-mi ca farfuria sparta din greseala, cafeaua varsata la nervi si toata imbulzeala din trafic nu vor face din tine alt om. Promite-mi ca oricat de multi vor fi cei care te vor ataca, care vor vrea sa smulga o bucata din sufletul acela frumos, nu vei uita ca e un om pe care te poti baza intotdeauna. Promite-mi ca oricate se vor aduna, le vei lasa sa te faca mai matura, dar nu sa te schimbe. Niciodata sa te schimbe.
Promite-mi ca intre noi nu vor exista invidii ieftine, gelozii de mana a doua si cuvintele altora, care habar n-au cum eram noi cand aveam 19 ani si nimic altceva. Promite-mi ca dimineata, cand vei imbraca costumul acela parca facut din metal si iti vei strange parul “office”, nu vei uita ca e doar pentru 8 sau 10 ore, iar nu pentru toata viata. Promite-mi ca dupa acele 8 sau 10 ore vom merge la film, vom citi carti, vom bea bere si vin, vom asculta Vaya con Dios si vom planui vacante impreuna.
Promite-mi ca nu vom fi sobolanii din birourile cu geamuri transparente, iar daca vom fi, va fi si pentru alt scop in afara de plata facturilor. Promite-mi ca nu vom uita niciodata sa luptam pentru toate lucrurile pe care ni le-am dorit intens, ca vom fi la fel de calzi si nebuni dupa pasiunile noastre. Promite-mi ca indiferent ce lingusitori, duble personalitati si tradatori vom intalni vom avea inca puterea sa credem in oameni.
Promite-mi ca eu voi fi nasa pentru macar unul dintre copiii tai. Promite-mi ca ma vei lasa sa le povestesc toate ideile mele nonconformiste si sa-i iubesc de parca ar fi ai mei. Si ca legaturile dintre noi vor ramane la fel de puternice ca acelea dintre membrii unei familii frumoase, impreuna indiferent de situatie.
Promite-mi ca nu ne vom stinge la 25 de ani, lasand in urma niste roboti in deriva.
Promite-mi ca macar o parte din noi va fi pana in ultima clipa… tanara.
Explicatie: stiu ca in unele pasaje din text apare o trecere brusca de la feminin la masculin si invers. Asta e pentru ca, atunci cand am gandit articolul, ii aveam in minte pe cei mai buni prieteni care sunt, cum se intelege, de sexe diferite.